вторник, 6 марта 2012 г.

E orfan ...

Desigur e greu să te gîndeşti la alţii cînd problemele proprii îţi ocupă tot creierul , dar oricum  nu eşti tu cel mai nenorocit de pe Pămînt , crede-mă ! Cineva e mai puţin fericit, mai puţin iubit , mai puţin bogat  ca tine ! Mica povestire ce urmează e anume pentru acei ce cred ca au o viaţă prea grea !

" E  orfan "
   
   Văzusem adineaori un copil ... nu mi-a atras atenţia , doar îl văzusem. Ochii lui ... nici nu se vedeau ! Dacă am topi zăpezile din munţii Himalaya, ar părea puţină în comparaţie cu lacrimile ce zăceau in ochii lui. Era orfan...
   Pe firele lungi de păr se ţineau strîns agăţate bucăţi  împietrite de sînge. Pe faţa lui sură avea julituri mari , mîinele erau lungi ...sau probabil păreau aşa din cauza minecelor prea lungi ale hainelor prea mari ! Gleznele  picioarelor erau dezgolite, fiindcă pantalonii zdrenţuroşi acopereau doar o parte a gambei, şi atît.
   Îşi scufunda palmele în albul zăpezii pentru a lăsa  în ea acumularea de sînge şi praf de pe mîinele lui .Vesta lui aproape că o lua vîntul , pentru că nu avea nasturi ...s-or fi pierdut la fel ca visurile şi dorinţele bietului copil . Doar un nasture necăjit se mai ţinea de un oarecare fir mărunt de aţă ... era pe cale şi acela să se rupă şi sa se rostogolească undeva , de parca dorea şi el sa fugă de la sărmanul copil , să-l gasească cineva , să-l coase la o haină scumpă ... visa şi el ....nasturele cela la o viaţă mai bună , dar nu a fost să fie. Probabil, erau legaţi prin nefericire cu acel fir mărunt de aţă ,nasturele şi băiatul !
   Avea doar un nasture şi doar o dorinţă, se putea citi clar din privirile reci ale lui că nu mîncase demult ceva . Toţi treceau  pe alături fără griji , sătui , cu multe gînduri, mulţi nasturi şi multe dorinţe ce se vor realiza în curînd. O bătrînică se făcu că scăpă întîmplător o coajă de pîine tare lîngă băiat, şi merse mai departe . Şi uite că s-a micşorat volumul lacrimilor din ochii lui ... ce bine că s-a micşorat pentru că credeam că au îngheţat de la gerul de afara formînd un fel de lentila neclară . A schiţat un fel de zîmbet şi puse coaja în buzunarul vestei ... "Pentru zile negre" se  putea citi din privirile lui. 





Комментариев нет:

Отправить комментарий